Caritas Blaj
Împreună pentru o civilizaţie a iubirii!
Demnitatea persoanei şi calitatea vieţii în gravă suferinţă
Declaraţia de la Sibiu a reprezentanţilor organizaţiilor socio-medicale ale Bisericilor
Participanţii la seminarul Biserica, societatea şi bazele crestine ale activităţilor sociale şi medicale, reuniţi în perioada 28 - 29 noiembrie 2019 la sediul Academiei Evanghelice Transilvania din Sibiu, reuniune organizată anual, formulăm următoarele concluzii şi recomandari care rezultă în urma discuţiilor ce au avut loc.
Ȋn formularea acestora, amintim faptul că suntem cu toţii reprezentanţi ai unor organizaţii care desfăşoară activităţi sociale şi medicale, activitatea noastră fiind sub egida Bisericilor prezente în România, angajate în comunităţile de credinciosi care se confruntă cu situaţii sociale dificile şi sunt expuse riscului de excluziune.
Principala problemă pe care am identificat-o în activitatea noastră ţine de extinderea gradului de birocratizare a activităţilor din domeniile social şi medical, statul impunând condiţii din ce în ce mai restrictive, fără justificare. Suntem astfel confruntaţi cu un standard dublu: în timp ce organizaţiile pe care le reprezentăm trebuie să facă faţă unor cerinţe din ce în ce mai complicate, aceleaşi servicii sociale sau medicale, atunci când sunt oferite de stat, nu respectă condiţii identice. S-a ajuns la o discriminare de facto între serviciile oferite de stat şi cele oferite de furnizori privaţi, în favoarea statului şi în defavoarea beneficiarilor. Considerăm urgentă luarea atât a unor măsuri de debirocratizare şi de folosire eficientă a personalului care se ocupă de aceste domenii în instituţiile de stat, cât şi de măsuri de eficientizare a folosirii banului public.
Constatăm că în ultimii ani s-a creat un dezechilibru major între sumele alocate pentru prestaţiile sociale şi cele alocate serviciilor sociale, în detrimentul celor din urmă. Este necesară alocarea mai multor fonduri destinate serviciilor sociale şi medicale, fapt ce este posibil chiar şi fără a creşte fondurile alocate de stat în prezent. Ȋn lipsa unei finanţări adecvate a serviciilor sociale şi medicale, chestiunea implicării noastre, prin conlucrarea pe baza principiului subsidiarităţii, cu autorităţile statului va rămâne irelevantă, situaţie pe care o dorim remediată.
Ȋn calitate de furnizori de servicii acreditati şi licenţiaţi, nu ne putem desfăşura activitatea în vederea atingerii scopurilor noastre fără a exista o implicare a autorităţilor locale pentru contractarea de servicii sociale şi medicale. Aceste autorităţi trebuie încurajate, inclusiv prin noi măsuri legislative, să aloce fonduri în acest sens prin linii de finanţare clar definite.
Este nevoie de elaborarea unui cadru de finanţare a serviciilor sociale şi medicale, inclusiv a metodologiilor şi procedurilor care vizează finanţarea transparentă şi eficientă a serviciilor şi gestionarea integrată a datelor cu privire la serviciile sociale şi medicale existente.
Experienţa organizaţiilor pe care le reprezentăm, acumulată de-a lungul timpului în activitatea filantropică în România, ar trebui să fie luată în considerare prin instituirea unui mecanism flexibil de consultare cu autorităţile statului implicate în domeniu. Orice măsură de politici publice în domeniul asistenţei sociale şi medicale trebuie luată prin consultare cu furnizorii de servicii din aceste domenii şi deasemenea cu beneficiarii acestor servicii. Consultarea trebuie să aibă în vedere şi elaborarea strategiilor care urmăresc absorbţia fondurilor structurale ale Uniunii Europene în următorul cadru financiar. Fără o consultare adecvată, absorbţia acestor fonduri va rămâne în continuare deficitară şi ineficientă. România şi-a asumat obiective specifice în domeniul social şi în cel medical prin apartenenţa la Uniunea Europeană. Aceste obiective nu sunt onorate în prezent, iar situatia trebuie remediată urgent.
Am constatat cu ocazia reuniunii noastre, cu ajutorul implicării partenerilor noştri din Republica Moldova prezenţi şi a discutării unor situaţii concrete din această ţară, faptul că legislaţia din România în domeniul transferului de expertiză şi cooperare, precum şi în domeniul finanţărilor pentru serviciile sociale şi medicale este incompletă, iar acolo unde există norme acestea nu sunt aplicate. Acest fapt are consecinţe majore negative referitor la dezvoltarea firească a unor parteneriate între, pe de o parte, organizaţiile pe care le reprezentăm şi, pe de altă parte, partenerii noştri din Republica Moldova. Autorităţile locale trebuie încurajate şi stimulate din punct de vedere legislativ să se implice, în nume propriu sau în parteneriat cu furnizorii de servicii sociale şi medicale din România, precum şi cu cultele religioase, în parteneriate cu actorii similari din Republica Moldova. Scopul acestor parteneriate trebuie să fie rezolvarea problemelor comunităţilor aflate în nevoie. Acest scop poate fi atins prin intermedul unor proiecte gestionate direct de comunităţile respective şi nu prin consolidarea instituţiilor guvernamentale din Republica Moldova, precum în prezent.
Participanţii la seminarul Biserica, societatea şi bazele crestine ale activităţilor sociale şi medicale, reuniţi în perioada 28 - 29 noiembrie 2019 la sediul Academiei Evanghelice Transilvania din Sibiu, reuniune organizată anual, formulăm următoarele concluzii şi recomandari care rezultă în urma discuţiilor ce au avut loc.
Ȋn formularea acestora, amintim faptul că suntem cu toţii reprezentanţi ai unor organizaţii care desfăşoară activităţi sociale şi medicale, activitatea noastră fiind sub egida Bisericilor prezente în România, angajate în comunităţile de credinciosi care se confruntă cu situaţii sociale dificile şi sunt expuse riscului de excluziune.
Principala problemă pe care am identificat-o în activitatea noastră ţine de extinderea gradului de birocratizare a activităţilor din domeniile social şi medical, statul impunând condiţii din ce în ce mai restrictive, fără justificare. Suntem astfel confruntaţi cu un standard dublu: în timp ce organizaţiile pe care le reprezentăm trebuie să facă faţă unor cerinţe din ce în ce mai complicate, aceleaşi servicii sociale sau medicale, atunci când sunt oferite de stat, nu respectă condiţii identice. S-a ajuns la o discriminare de facto între serviciile oferite de stat şi cele oferite de furnizori privaţi, în favoarea statului şi în defavoarea beneficiarilor. Considerăm urgentă luarea atât a unor măsuri de debirocratizare şi de folosire eficientă a personalului care se ocupă de aceste domenii în instituţiile de stat, cât şi de măsuri de eficientizare a folosirii banului public.
Constatăm că în ultimii ani s-a creat un dezechilibru major între sumele alocate pentru prestaţiile sociale şi cele alocate serviciilor sociale, în detrimentul celor din urmă. Este necesară alocarea mai multor fonduri destinate serviciilor sociale şi medicale, fapt ce este posibil chiar şi fără a creşte fondurile alocate de stat în prezent. Ȋn lipsa unei finanţări adecvate a serviciilor sociale şi medicale, chestiunea implicării noastre, prin conlucrarea pe baza principiului subsidiarităţii, cu autorităţile statului va rămâne irelevantă, situaţie pe care o dorim remediată.
Ȋn calitate de furnizori de servicii acreditati şi licenţiaţi, nu ne putem desfăşura activitatea în vederea atingerii scopurilor noastre fără a exista o implicare a autorităţilor locale pentru contractarea de servicii sociale şi medicale. Aceste autorităţi trebuie încurajate, inclusiv prin noi măsuri legislative, să aloce fonduri în acest sens prin linii de finanţare clar definite.
Este nevoie de elaborarea unui cadru de finanţare a serviciilor sociale şi medicale, inclusiv a metodologiilor şi procedurilor care vizează finanţarea transparentă şi eficientă a serviciilor şi gestionarea integrată a datelor cu privire la serviciile sociale şi medicale existente.
Experienţa organizaţiilor pe care le reprezentăm, acumulată de-a lungul timpului în activitatea filantropică în România, ar trebui să fie luată în considerare prin instituirea unui mecanism flexibil de consultare cu autorităţile statului implicate în domeniu. Orice măsură de politici publice în domeniul asistenţei sociale şi medicale trebuie luată prin consultare cu furnizorii de servicii din aceste domenii şi deasemenea cu beneficiarii acestor servicii. Consultarea trebuie să aibă în vedere şi elaborarea strategiilor care urmăresc absorbţia fondurilor structurale ale Uniunii Europene în următorul cadru financiar. Fără o consultare adecvată, absorbţia acestor fonduri va rămâne în continuare deficitară şi ineficientă. România şi-a asumat obiective specifice în domeniul social şi în cel medical prin apartenenţa la Uniunea Europeană. Aceste obiective nu sunt onorate în prezent, iar situatia trebuie remediată urgent.
Am constatat cu ocazia reuniunii noastre, cu ajutorul implicării partenerilor noştri din Republica Moldova prezenţi şi a discutării unor situaţii concrete din această ţară, faptul că legislaţia din România în domeniul transferului de expertiză şi cooperare, precum şi în domeniul finanţărilor pentru serviciile sociale şi medicale este incompletă, iar acolo unde există norme acestea nu sunt aplicate. Acest fapt are consecinţe majore negative referitor la dezvoltarea firească a unor parteneriate între, pe de o parte, organizaţiile pe care le reprezentăm şi, pe de altă parte, partenerii noştri din Republica Moldova. Autorităţile locale trebuie încurajate şi stimulate din punct de vedere legislativ să se implice, în nume propriu sau în parteneriat cu furnizorii de servicii sociale şi medicale din România, precum şi cu cultele religioase, în parteneriate cu actorii similari din Republica Moldova. Scopul acestor parteneriate trebuie să fie rezolvarea problemelor comunităţilor aflate în nevoie. Acest scop poate fi atins prin intermedul unor proiecte gestionate direct de comunităţile respective şi nu prin consolidarea instituţiilor guvernamentale din Republica Moldova, precum în prezent.
Copyright © 2010 - 2018 caritas-blaj.ro