Caritas Blaj

Abdo Alsagir și familia lui sunt originari din Jobar, Damasc. El a lucrat la un magazin în aceeași clădire în care locuia. La începutul conflictului le era teamă să doarmă în pat fiind nevoiți să doarmă pe podea. Gloanțele ar fi putut trece prin ferestre și pereții. Era foarte periculos când cădeau proiectilele. Nu a fost nici curent electric.

A fost foarte stresant. El are diabet zaharat și hipertensiune arterială, care se agravează.

Viața înainte de război a fost ideală. Băieții și fetele au avut propriile lor camere. Ei au avut patru dormitoare. Când au luat această cameră la subsol, nu a avut nici o fereastră. Stau acolo din 2012. Există curent electric numai timp de 3 ore pe zi. Alma tocmai se născuse, avea o lună când au venit. Nu au adus nimic cu ei, crezând că se vor întoarce curând înapoi. Au lăsat totul. Tot ce le-a rămas sunt amintirile.

Acum, casa lor veche este într-o zonă de război, imposibil de atins. Toată lumea a plecat, fie în Damasc, fie au plecat din țară.

El este fără loc de muncă din cauza bolii sale, a fost imobilizat la pat.

Fiul lor lucrează ca portar până la 5 ore pe zi. El lucrează în fiecare zi. A abandonat școala la 13 ani. Într-o zi bună el câștigă 600 de lire siriene. El lucrează doar în piciaore. Activitatea sa este foarte dificilă și are mereu dureri de spate.

Ei nu sunt încântați că fiul lor muncește, dar nu au ce să facă. Înainte de război, l-ar fi pus să continue cursurile, dar persoanele strămutate intern nu au nici o altă sursă de venit în afară de caritate, cum ar fi Caritas de la care au primit uniforme școlare, scutece, coșuri alimentare, un ventilator, saltele și pături.

Atunci când va fi pace o să putem să ne întoarcem acasă.

"Nu putem părăsi Siria. Unde să mergem? Și cum ar putea o familie mare fără bani ajunge acolo? Și ce vom face atunci când vom ajunge?", a spus tatăl. "In acest moment, prioritatea noastră este de a ne ajuta copii să meargă la școală. Într-o zi, ei vor fi capabili să trăiască din nou. Singura noastră dorință este o viață mai bună pentru ei".

"Când ai nevoie de ceva, nu îți permiți să cumperi. Ceva care a fost 10 lire siriene, acum costă 100. Acum doi ani puteai cumpăra 24 de ouă pentru 80 de lire siriene, iar acum ele costă 800. Prețurile sunt în creștere, dar venitul rămâne la fel, așa că suntem tot mai săraci."